Mănăstirea Cârța

Mănăstirea Cârța a fost fondată la începutul secolului al XIII-lea de către călugării cistercieni. A fost cea mai estică abație cisterciană a Regatului Ungariei și a deținut un rol major atât în istoria Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și diseminarea artei gotice în regiune. Edificarea mănăstirii s-a realizat în două faze: construcția a debutat în anii '20 ai secolului al XIII-lea, iar lucrările s-au intercalat cronologic de marea invazie tătară din anul 1241. În prima fază de construcție, care etalează trăsături stilistice tributare romanicului târziu, s-a trasat planul general al mănăstirii, zidurile care delimitau curtea sa interioară fiind ridicate până la o înălțime de ca 3-4m deasupra nivelului contemporan de călcare. În anul 1260, după cezura provocată de invazia mongolă din primăvara anului 1241, lucrările de construcție vor fi reluate sub conducerea unui nou arhitect, format în ambianța goticului matur, și cu aportul unui atelier de pietrari. În prezent din structura originală se mai păstrează doar corul, care e în continuare folosit drept lăcaș de cult de către comunitatea evanghelică locală. Echipa noastră derulează în prezent un proiect de cercetare și restaurare a diverselor componente ale construcției: zidărie, șarpantă.