Biserica Evanghelică din Zlagna

În Transilvania există peste 160 de biserici fortificate și aproximativ 100 de biserici construite în Evul Mediu. În prezent, mai mult de jumătate dintre ele se află în diverse stadii de degradare.

Dächerprogramm (programul de acoperișuri) se referă la reparația acoperișurilor aflate în stare avansată de degradare și îmbunătățirea sistematizării verticale. Principalul scop al acestor intervenții este de punere în siguranță a patrimoniului, prin asigurarea etanșeității învelitorii și prin îmbunătățirea sistemelor de evacuare a apelor pluviale. Reparațiile de dulgherie se realizează prin tehnici tradiționale, în conformitate cu standardele conservării clasice. Reparațiile în cadrul învelitorilor impun desfacerea completă a acestora, curățarea și refolosirea celor aflate în stare bună și înlocuirea celor degradate sau completarea celor lipsă cu țigle vechi sau produse manual. Sistematizarea verticală se îmbunătățește fie prin decolmatarea jgheaburilor existente sau prin propunerea unui sistem de jgheaburi, fie prin scurgerea apei la picătură, și prin propunerea unei rigole perimetrale, care să direcționeze apa corespunzător.

Biserica fortificată din Zlagna Satul Zlagna este situat la 2 km de drumul Mediaș-Agnita, între Alma Vii și Pelișor, pe albia pârâului Zlagna. Ansamblul bisericii evanghelice din Zlagna este poziționat pe un deal din nord-vestul satului și este alcătuit din biserica și turn. Acestea sunt înscrise in Lista Monumentelor Istorice, având codul SB-II-m-B-12590 (sec XV-XIX). Biserica a fost construită în secolul al XV-lea, în stilul gotic, tip sală, având zidăria din piatră, susținută la exterior de contraforți, corul poligonal, arcul în formă de arc ogival, ferestrele cu arc semicerc, iar ferestrele corului cu muluri gotice. Ulterior, în anul 1793 se realizează un tavan casetat. Ansamblul compus din biserică și turn nu a fost considerabil modificat de-a lungul timpului. Turnul-clopotniță a fost ridicat în proximitatea bisericii, iar forma sa actuală a fost realizată între anii 1828-1830. Unul din clopotele mici datează din anul 1800 și are inscripție în limba latină, în timp ce clopotul mare și cel din mijloc au fost realizate în anul 1923.