Curciu

Intervenția de la Curciu include două direcții de proiectare, în primul rând o abordare axată pe conservarea existentului, păstrarea valorii istorice a ansamblului de construcții anexe, și creșterea calității spațiului arhitectural pentru a atinge un punct de confort corespunzător cerințelor contemporane, fără a neglija substanța istorică, și, în al doilea rând, o instalație cu propria autonomie, o anexă formată dintr-un pavilion cu structură din lemn și o scară exterioară, a căror amplasare completează din punct de vedere compozițional ansamblul, dar a căror tipologie se diferențiază de țesutul medieval organic. Obiectivul urmărit este în consecință și el unul dublu.

Prin operațiunile de restaurare asupra ansamblului se urmărește păstrarea configurației volumelor, evidențierea etapelor de construcție prin tratamente diferențiate, și, nu în ultimul rând, delimitarea precisă a zonelor ce păstrează martori istorici și punerea lor în evidență prin intervenția specialiștilor, susținută de practica arhitecturală. Prin intervenția arhitecturală asupra ansamblului se urmărește exemplificarea unui model corect de intervenție asupra unei structuri medievale, în conformitate cu teoria contemporană a restaurării. Astfel, structura pavilionară propusă funcționează ca o completare a frontului, compartimentarea sa ortogonală intrând în contrast cu organicitatea clădirilor existente. Imaginea rigidă a frontului la interiorul curtinei este astfel completată cu două construcții cu o estetică fragmentară, ce încadrează construcția principală și contrastează caracterul său ferm prin expresivitate structurală și prin caracterul temporar.